Ce tip de afacere ar trebui să deschid în Uruguay?

O lună fără facturare: ce se dezactivează (puțin) și ce nu (aproape totul)

DGI a răspuns precis la această întrebare, iar răspunsul implicit este că NU SE dezactivează: „Plata minimă a TVA-ului începe în luna în care contribuabilul generează primul venit și trebuie să continue până în ultima lună a anului fiscal, chiar dacă acesta încetează să mai aibă venituri în acea perioadă.” Dacă ați început facturarea anuală, plata continuă până la sfârșitul anului, chiar dacă nu vindeți nimic între timp.

Excepția este facturarea electronică, iar este o aritmetică simplă: cei care utilizează facturarea electronică plătesc MAI MICĂ sumă dintre suma datorată și 3,3% din venitul lunar, iar 3,3% din zero este zero. DGI o precizează clar: „În aceste cazuri, dacă nu au existat vânzări într-o anumită lună, contribuabilul nu va fi obligat să plătească suma minimă a TVA pentru luna respectivă.” Aceasta este singura lacună fiscală și este disponibilă doar pentru DGI.

Când anul fiscal se schimbă, ceasul se resetează: cota începe din nou „din luna în care se efectuează prima vânzare până la sfârșitul anului fiscal respectiv”. Un an întreg fără vânzări nu generează o cotă; jumătate de an da, iar aceasta continuă până la sfârșitul anului.

• DGI — Dacă contribuabilul nu are vânzări, poate înceta plata taxei minime de TVA?
• Decretul 220/998 art. 106
• Titlul 10 art. 21

BPS nu se oprește când se termină ciclul de facturare și aici e problema.

Tot ce vă percepe acest modul pentru BPS — întreprinzătorul individual (8.833 USD), asociatul unui SRL (6.265 USD), administratorul unui SAS (10.504 USD), monotributistul — este calculat pe o bază de contribuție fictivă: este o contribuție FICTIȚIE și nu ia în considerare ceea ce ați facturat. Plătiți suma integrală pentru o lună fără vânzări.

Nu este o singură regulă și este important să știi care dintre ele ți se aplică: asociatul dintr-un SRL (Societate cu Răspundere Limitată) și persoana fizică liberă care angajează personal contribuie conform articolului 172 din Legea 16.713; administratorul unei SAS (Societate pe Acțiuni Simplificată), conform articolului 43 din Legea 19.820, care face referire la același articol 172; monotributista (contribuabilul cu regim fiscal simplificat), conform articolului 75 din Legea 18.083, care calculează impozitul „pe un salariu fictiv”; și titularul unei întreprinderi individuale, conform tabelului de contribuții pentru antreprenorii din Industrie și Comerț publicat de BPS. Patru căi diferite cu același final: un salariu fictiv.

Singura excepție prevăzută de lege pentru „neprimirea plății” este cea prevăzută la articolul 171 din Legea 16.713, iar chiar titlul acesteia precizează domeniul său de aplicare: „(Excepție pentru directori, administratori și administratori ai societăților pe acțiuni).” Subsecțiunea A îi exceptează pe cei care „nu primesc nicio remunerație, care trebuie dovedită prin intermediul unui certificat notarial sau contabil”. Cu alte cuvinte: se aplică societății pe acțiuni și trebuie DOVEDITĂ – simpla încetare a primirii plății nu este suficientă.

Societatea pe Acțiuni Simplificată (SAS) este închisă în mod expres. Articolul 43 din Legea 19.820 prevede ca administratorul să respecte regimul general al articolului 172 din Legea 16.713 și adaugă că „în niciun caz nu se aplică scutirea prevăzută la articolul 171 din Legea nr. 16.713”. Această pagină folosește această sintagmă de două ori ca excepție; regula pe care o confirmă este următoarea: în afară de directorul unei SA (Societăți pe Acțiuni Simplificate) care nu primește plata și o dovedește, nimănui nu i se reține contribuția pentru nefacturare.

Pentru toți ceilalți, soluția nu este oprirea facturării: este o formalitate. Și există două tipuri diferite, cu efecte diferite.

• Legea 16.713 art. 171
• Legea 16.713 art. 172
• Legea 19.820 art. 43
• Legea 18.083 art. 75
• BPS — Industrie și Comerț (contribuții din partea proprietarilor de afaceri)

Pauza: inactivitate împotriva BPS

BPS publică o procedură separată de închidere, „de declarare a încetării temporare a activității”, și chiar există: se numește inactivarea companiei.

Și nu este vorba de „ne-practică”. Acordați atenție acestui aspect, deoarece acestea sunt două proceduri separate cu două agenții diferite, iar închiderea uneia nu o închide pe cealaltă: declarația de INACTIVITATE este pentru companie și se depune la BPS; declarația pe proprie răspundere de NE-PRACTICĂ este pentru profesionist și se depune la Asociația Profesională, care prevede depunerea acesteia „în termen de 90 (nouăzeci) de zile de la absolvire sau certificare profesională, dacă este cazul, sau de la încetarea practicării” (Legea 17.738, articolele 64 și 65), cu amendă pentru depunerea cu întârziere. Vă explicăm totul la /preguntas-economia-personal.

De fapt, BPS necesită certificatul de la cealaltă organizație: pentru titularul PROFESIONIST, cerința nu este certificatul contabil sau notarial de mai jos, ci „dovada inactivității de la Fondul Notarial sau de la Fondul Profesioniștilor Universitari (CJPPU)” — care „poate fi înlocuită cu un certificat contabil sau notarial care conține aceleași informații ca și pentru neprofesioniști” —. Cu alte cuvinte: dacă sunteți notar sau profesionist universitar, Fondul este primul, iar apoi BPS.

Are același termen limită scurt ca tot ce se întâmplă aici: până la 30 de zile calendaristice de la data inactivității, iar procedura „generează penalități dacă este depusă cu întârziere”.

Permite raportarea retroactivă, dar cu dovadă. Pentru contribuabilii neprofesioniști, este necesar un certificat notarial sau contabil care să ateste „că nu s-a desfășurat nicio activitate impozabilă”, data la care a început inactivitatea și detalii despre ultima factură emisă — și BPS îl solicită în mod expres „când inactivitatea a început cu mai mult de 90 de zile în urmă sau plățile au fost efectuate după încetare”. Dacă nu puteți obține acest lucru, alternativa pe care BPS o acceptă este o declarație notarială (art. 203 din Regulamentul Notarial) „în care 3 martori declară perioada de inactivitate și că nu s-a desfășurat nicio activitate impozabilă”.

Există o versiune pentru persoane fizice, pe lângă versiunea pentru companii: „inactivitatea asociatului”, care servește „pentru a declara încetarea activității unui asociat care rămâne în cadrul companiei”. Este echivalentul exact al informațiilor solicitate de acest modul și fără de care o companie refuză să plătească contribuțiile de asigurări sociale: articolul 172 impune taxe pentru fiecare asociat CARE DESFĂȘOARĂ ACTIVITATE, iar aceasta este procedura prin care un asociat încetează să desfășoare acea activitate fără a părăsi compania.

Și o SAS (Societate pe Acțiuni Simplificată) POATE fi dezactivată: BPS publică procedura atât pentru societatea pe acțiuni simplificată, cât și pentru altele. Ceea ce Legea 19.820, Articolul 43, îi refuză administratorului este altceva - scutirea conform Articolului 171 pentru neprimirea unui salariu - și acestea sunt două procese diferite care nu trebuie confundate.

Atenție cu cine poți. BPS publică statutul de inactivitate pentru întreprinderile individuale din sectorul SERVICII PERSONALE, monotaxa socială MIDES, societățile SAS, societățile de fapt, societățile personale cu contracte, cooperativele de muncă sau sociale, cantinele din centrele educaționale și beneficiarii de burse postuniversitare și consorțiile: opt proceduri, și acele opt sunt toate. Pentru întreprinderile individuale din industrie și comerț și pentru monotaxa comună, nu publică o procedură echivalentă: publică închiderea. Nu afirmăm că legea interzice acest lucru — nu am verificat asta —; afirmăm ceea ce publică BPS.

• BPS — Dezactivarea companiilor
• BPS — Inactivitatea unui proprietar individual de servicii personale
• BPS — Inactivitatea societății pe acțiuni simplificate (SAS)
• BPS — Inactivitatea partenerului
• Legea 16.713 art. 172
• Legea 17.738 art. 64
• Legea 17.738 art. 65

Închiderea: oprirea, o singură procedură înainte de DGI și BPS

Se închide așa cum se deschide, în ansamblu. Înregistrarea este formularul 0351 pentru DGI și BPS; radierea este formularul 0355, „Anulare”, care se depune indicând ultima zi de activitate.

Începeți online: mai întâi, trimiteți cererea de închidere prin intermediul Serviciilor Online DGI (Registrul Unic al Contribuabililor → Cerere de închidere), apoi finalizați procesul. Dacă proprietarul are un cont de utilizator BPS autentificat, „informațiile necesare pentru închidere sunt completate online, deci nu este necesară nicio documentație”.

Termenul limită este de 30 de zile calendaristice „de la data închiderii”, iar pagina de procedură avertizează că „nerespectarea termenelor generează sancțiuni”: printre cerințe se numără și dovada amenzii, pentru cei care o fac în afara termenului limită.

Data relevantă este cea pe care o declarați ca fiind ultima zi de activitate, nu data la care finalizați procesul; de aceea, data de închidere poate fi retroactivă. Ceea ce se schimbă odată cu întârzierea este DOVADA: dacă există declarații sau plăți efectuate după acea dată, BPS solicită un certificat contabil sau notarial care să dovedească că nu a existat nicio activitate ulterioară.

În primul rând, trebuie să organizați documentele: formularul 0453 dacă ați emis chitanțe non-electronice, o declarație prealabilă a tuturor chitanțelor fiscale electronice dacă utilizați facturarea electronică și dovada încheierii în fața MTSS dacă ați avut persoane în întreținere.

Încheierea tranzacției costă și bani: necesită o ștampilă profesională. Dacă se face online cu un cont de utilizator BPS, nu o atașați — gub.uy avertizează că „nu ar trebui să atașați o ștampilă profesională, deoarece costul acesteia va fi inclus în următoarea factură de obligații BPS”, iar BPS precizează pe cealaltă parte: „Această procedură generează costul unei ștampile profesionale care va fi inclusă în contul companiei”. Nu publicăm suma: cea afișată în procedură are o perioadă de valabilitate limitată și a expirat deja.

• gub.uy — Închiderea unei afaceri individuale (DGI și BPS)
• BPS — Închiderea unei afaceri individuale
• BPS — Situații particulare pentru închiderea unei întreprinderi individuale
• DGI/BPS — Înregistrarea unei întreprinderi individuale

Dacă pur și simplu încetați să plătiți

BPS vă marchează ca inactiv PRIN RECLAMAȚIE OFICIALĂ și nu este o favoare. Se aplică celor înregistrați în regimul fiscal simplificat (Monotributo) și celor înregistrați în programul social MIDES Monotributo „pentru neplata contribuțiilor timp de 2 luni consecutive”. Este un statut administrativ, nu o închidere.

Cine mai rămâne trebuie să închidă afacerea — BPS publică o procedură specifică pentru acest caz — și în același termen de 30 de zile. Tăcerea nu șterge datoria: o lasă să crească în timp ce tu crezi că ai închis-o.

• BPS — Închiderea din oficiu a unui contribuabil unipersonal inactiv cu impozit unilateral
• BPS — Închiderea unei afaceri individuale

Ceea ce nu am putut verifica

Până în ce lună se datorează contribuția proprietarului și plata minimă a TVA-ului atunci când procesul este finalizat cu întârziere? BPS și DGI publică termenul limită (30 de zile), precizând că depunerea cu întârziere atrage o penalizare și dovada necesară pentru a accepta o dată anterioară. Niciuna dintre publicații nu publică dacă contribuțiile și taxele generate între încetarea efectivă a contractului de muncă și data depunerii sunt anulate, recalculate sau rămân valabile. Aceasta este cea mai costisitoare întrebare din această secțiune și nu vom răspunde la ea din memorie.

Singurul lucru publicat în acea secțiune este regula pentru contribuabilii care RĂMÂN înregistrați: TVA-ul minim se plătește „până în ultima lună a anului fiscal” chiar dacă încetați să mai aveți venituri. Aceasta nu este regula pentru cei care își închid afacerile și nu o extindem și lor.

De asemenea, nu publicăm valoarea timbrului profesional pentru închidere: procedura îl publică doar cu o perioadă de valabilitate de un semestru, iar cel online a expirat deja. Preferăm să spunem că este plătibil decât să vă spunem suma și să riscăm să greșim.

• DGI — Dacă contribuabilul nu are vânzări, poate înceta plata taxei minime de TVA?
• gub.uy — Închiderea unei afaceri individuale (DGI și BPS)

Regula nu este dacă este o cheltuială a companiei: ci pentru ce operațiune este destinată achiziția.

Titlul 10, Articolul 14, se numește „Decontarea taxei” și funcționează în doi pași. Mai întâi, debitul: „Taxa de plată va fi decontată pe baza totalului taxelor facturate” clienților dumneavoastră. Apoi, creditul: din aceasta se scade „taxa corespunzătoare achizițiilor de bunuri și servicii dobândite de contribuabil, documentate în modul stabilit la secțiunea A) a articolului precedent”.

Condiția centrală — cea care trebuie învățată — este legătura: creditul se acordă atâta timp cât „respectivele impozite provin din bunuri și servicii care fac parte direct sau indirect din costul bunurilor și serviciilor destinate operațiunilor impozitate”.

Nu este singura. Secțiunea A însăși impune, de asemenea, ca achiziția să fie DOCUMENTATĂ, așa cum prevede articolul 13, împuternicește Executivul să stabilească faptul că deducerea este aplicabilă doar atunci când „rezultă că furnizorul este la zi cu taxa pe valoarea adăugată (TVA)” și îl autorizează să „limiteze deducerea taxei incluse în achizițiile contribuabililor stabiliți la secțiunile B) și C) ale articolului 6” atunci când acestea sunt legate doar parțial de activitatea impozabilă. Și există o reducere pe categorii care afectează pe toată lumea: vehiculul, două note mai jos.

Cu aceste excepții, nu există o listă generală de achiziții permise: există un test de legătură, iar același articol se califică pentru credit sau nu, în funcție de utilizarea preconizată. „Direct sau indirect” este intenționat general: chiria pentru spații, energia sau software-ul pe care îl utilizați pentru facturare fac parte indirect din costul a ceea ce vindeți, chiar dacă nu sunt direct afectate de produs.

• Titlul 10 art. 14
• Titlul 10 art. 13
• Titlul 10 art. 6 lit. C

Tranzacții scutite și neimpozabile: prorata

Dacă tot ceea ce vindeți este impozabil, creditul este suma integrală. Dacă o parte din aceasta nu este, articolul 14 nu vă obligă să alegeți: „Atunci când se efectuează atât tranzacții impozabile, cât și tranzacții scutite, deducerea taxei pe bunuri și servicii care nu sunt destinate exclusiv uneia sau alteia se face proporțional cu valoarea tranzacțiilor impozabile.” Ceea ce poate fi atribuit uneia sau alteia este atribuit; ceea ce este comun este calculat proporțional.

Exportul este un caz care sfidează intuiția, iar această pagină îl abordează deja în fișa informativă pentru fiecare regim fiscal: nu este impozitat și, TOTUȘI, vă păstrați creditul, deoarece articolul 14 vă permite să deduceți „taxa corespunzătoare bunurilor și serviciilor care fac parte direct sau indirect din costul produsului exportat”. De aceea, o scutire și exportul nu sunt același lucru pentru portofelul dvs., chiar dacă ambele se termină cu „nu percepeți TVA”.

• Titlul 10 art. 14
• Titlul 10 art. 5

Vehiculul are propriile reguli, iar acestea se aplică TUTUROR — inclusiv companiilor SAS și SRL.

Aceasta este întrebarea crucială — „Contribui cu camionul la companie?” — și nu se poate răspunde la ea pur și simplu prin stabilirea conexiunii. Articolul 14 atribuie o categorie specifică vehiculului, iar această categorie nu desemnează nicio persoană: se află în cadrul aceleiași secțiuni care tocmai a stabilit legătura („în condițiile prezentei secțiuni”), deci se aplică tuturor contribuabililor la TVA. Aceasta include SAS, SRL și întreprinderile individuale supuse IRAE (Impozitul pe Venit din Activități Economice).

Text: „În ceea ce privește taxa inclusă în achiziția de vehicule, trebuie comunicate Direcției Generale de Impozite (DGI) doar taxa corespunzătoare vehiculelor utilitare (camioane și autoutilitare) și taxa pe restul vehiculelor care, în baza reglementărilor emise de Executiv, sunt necesare pentru gestionarea contribuabilului, în fiecare caz în parte, prețul de achiziție, marca, tipul, modelul vehiculului și scopul utilizării acestuia.”

Există două uși, nu una. Dacă este vorba de un vehicul utilitar - un camion sau o dubă - este inclus. Dacă nu, este inclus doar dacă reglementările permit acest lucru, deoarece este necesar pentru operațiunile contribuabilului și, chiar și atunci, prețul de achiziție, marca, tipul, modelul și utilizarea preconizată trebuie raportate către DGI. Faptul că factura este pe numele companiei nu deschide niciuna dintre uși.

Regulamentele nu sunt o promisiune: există, sunt Decretul 220/998, articolul 124 și sunt în vigoare. Și confirmă pentru cine este scrisă regula, deoarece deducerea se aplică „achiziționării de vehicule de către contribuabili, CU EXCEPȚIA celor din secțiunea C) a articolului 6” - adică societăților comerciale; exclude profesioniștii doar pentru că nota următoare o interzice în mod explicit pentru aceștia. Acolo, „vehicul utilitar” este definit prin referire la „Categoriile «A» și «B» din articolul 35 din Decretul nr. 96/990”, iar pentru toate celelalte vehicule, se impune ca următoarele informații să fie detaliate într-o anexă la declarația pe proprie răspundere, per unitate: „marca, tipul, modelul vehiculului, data achiziției, prețul, numărul motorului, numărul de înmatriculare, plăcuța de înmatriculare sau alt indicator care permite individualizarea acestuia și activitatea sau activitățile specifice în care va fi utilizat”.

Ce nu publicăm: ce modele specifice se încadrează în fiecare categorie a Decretului 96/990. Acesta este un regulament separat și nu îl verificăm. Ceea ce confirmăm este răspunsul la întrebare: există o listă și o procedură pentru fiecare vehicul, iar acestea nu depind de categoria aleasă.

• Titlul 10 art. 14
• Decretul 220/998 art. 124
• Titlul 10 art. 6 lit. C

Cealaltă reducere, cea care este pe subiecte: vehicule ȘI mobilier al profesionistului

Mai jos, articolul 14 conține o a doua listă neagră, cu două elemente, iar aceasta are într-adevăr un proprietar: „Contribuabilii care primesc remunerații pentru servicii personale prestate în afara unui raport de muncă și nu plătesc impozit pe venit din activități economice (IRAE) nu pot deduce impozitul inclus în achizițiile lor de: A) Vehicule. B) Mobilier și cheltuieli cu caracter personal.”

Cele două condiții sunt cumulative și subiective: prestarea de servicii personale în afara unui raport de muncă ȘI neplata IRAE (Impozit pe venit). Profesioniștii independenți din Categoria II de Impozit pe venit (IRPF) se încadrează în această categorie, iar pentru aceștia, vehiculul nici măcar nu are cele două uși menționate în nota anterioară: nu îl pot deduce, nici nu pot deduce mobilierul sau cheltuielile personale. O Societate pe Acțiuni Simplificată (SAS), o Societate cu Răspundere Limitată (SRL) sau o întreprindere individuală supusă IRAE nu sunt incluse în această listă.

Însă faptul că nu sunt incluși pe această listă nu îi lasă fără nicio deducere. Testul de legătură și deducerea generală pentru vehicul continuă să se aplice, suprapunându-se: un vehicul care nu face parte direct sau indirect din costul operațiunilor impozabile nu se califică pentru un credit, iar unul care nu este eligibil, de asemenea, dacă nu este un vehicul comercial sau nu îndeplinește cerințele reglementărilor care impun notificarea către DGI, nu este eligibil. Singurul lucru de care compania scapă în ceea ce privește profesionistul este punctul B), mobilierul și cheltuielile personale.

• Titlul 10 art. 14
• Decretul 220/998 art. 124

O chitanță fără TVA detaliat nu este valabilă

Creditul conform articolului 14 este „taxa corespunzătoare achizițiilor”, iar taxa trebuie inclusă: articolul 13 prevede că „suma rezultată trebuie inclusă separat pe factură sau document echivalent”. Fără TVA detaliată, nu există nimic de dedus. Aceasta nu este o simplă detaliere tehnică de formatare; creditul pur și simplu nu există.

Două regimuri fiscale nu percep TVA pe baza designului. Primul este Secțiunea E, deoarece Decretul 220/998, Articolul 106, prevede că „contribuabilii menționați anterior nu vor factura sau achita taxa pe valoarea adăugată corespunzătoare operațiunilor lor”. Al doilea este regimul fiscal simplificat (Monotributo), pe care Legea 18.083, Articolul 70, îl definește ca o plată „în locul contribuțiilor speciale de asigurări sociale generate de propria activitate și al tuturor impozitelor naționale actuale, excluzând cele percepute la importuri”.

Pentru secțiunea E, nu este nevoie nici măcar să se explice din chitanță: ultimul paragraf al articolului 14 rezolvă problema direct și din perspectiva cumpărătorului. „Taxa inclusă în transferul de bunuri sau prestarea de servicii efectuată de contribuabilii incluși în secțiunea E) a articolului 66 din Titlul 4 din prezentul Text Consolidat nu poate fi dedusă de către cumpărători.”

Funcționează în ambele sensuri și este important să înțelegeți acest lucru ÎNAINTE de a alege un regim fiscal. Dacă cumpărați de la ei, acea achiziție nu vă va oferi un credit. Și dacă sunteți cel din regimul fiscal mai mic, nici clienții dvs. de afaceri nu vor avea niciun credit - la același preț de listă, sunteți mai scump pentru ei decât un concurent în regimul fiscal general - și, pe lângă asta, TVA-ul la propriile achiziții devine un cost pentru dvs.: Titlul 10, Articolul 21 prevede că, dacă apare un surplus, „acesta nu va da naștere unui credit”.

• Titlul 10 art. 13
• Titlul 10 art. 14
• Decretul 220/998 art. 106
• Legea 18.083 art. 70
• Titlul 10 art. 21